inapoi

Nici nu am simtit daca a inceput sau s-a terminat luna august. Intr-o vacanta scurta la Marea Neagra descoperi alti oameni care au fost mereu la fel, si mai presus de toata ca lumea e foarte mica! Ok, fiecare cu parerea lui. Sa nu mai vorbim de marile schimbari de clima din sud-est la nord. Important e ca mereu totul are un sfarsit, si cand se incepe trebuie sa te gandesti ca intr-un fum va disparea. Nu zic ca nu trebuie sa profiti, dar nu e mereu asa cum planuiesti si de multe ori ramai cu amprente dezamagitoare. Cat despre mare, da.. e mare! Nisipul iti face si el loc incecandu-se pe acolo. Apa iti fura aerul si ramai cu o amintire, ca dupa catva timp sa ajungi din nou acolo si sa nu iti mai gasesti pasii pierduri. Te intorci si ai vrea sa ramai pe loc in timp chiar daca se intampla o actiune care te face sa ajungi din nou la locul de unde ai plecat iar dupa aceea, logic ca vin regretele. Eu ce sa zic, a fost amuzant si suparataor cu sens de bine. Nu e cu nimic mai frumos sau mai urat decat cum vezi tu. Trebuie sa ai o mana alaturi si un picior care te calca, un corp ce te scufunda nu neaparat in mare, te scunfunda in ceea ce vezi tu. In momentul de fata, momentul are o masca dar nu stiu ce impresie am.

Printre atatea randuri, a fost minunat! Da.. cand te intorci in lumea ta imaginara din locul in care ai fost mereu, simiti ca esti uitat si pierdut. Ceea ce crezi ca o sa fie o recuperare lunga, grabesti si iti dai seama ca toate au final.

Cam atat..